Pe 24 iunie românii sărbătoresc de Sânziene – Dragaica (Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul) portul popular mai exact ia românească (Ziua Universală a Iei).
Asa cum v-a obisnuit, Casa de Cultura Pontus Euxinus din Navodari a sarbatorit si ea Ziua Internationala a Iei vineri 23 iunie incepand cu orele 10, in foaier alaturi de Grupul Vocal „Fetele din Navodari” instruite de doamna invatatoare Mitu Vasilica si ne-au incantat cu melodiile Fetele de la Oltina, Cui nu-i place dragostea, Trandafiri rosii batuti si Geamparalele. Elevul Dragan Luca Stefan ne-a incantat cu cantecul „Cantec de catanie”. Invatatoarea Grosu Luiza de la Scoala nr. 1 a sustinut un spectacol de dans si muzica populara atat din zona Dobrogei Moldova si Oltenia. Invitata noastra de onoare a fost Sechim Maria, ea este eleva in clasa a VIII-a si este din Buzau si a avut un recital la nai si vocal interpretand melodiile „Doina de la Visina”- nai, Hai la hora mare – vocal. La vioara ne-a incantat Sara Calapod intepretand Ciuleandra.
Prin acest spectacol am reusit sa promovam traditia si portul popular romanesc.
Ziua Iei românești, ia românească, este o adevărată matrice culturală, un simbol al identității și creativității spațiului românesc și a conservat în ea „codul genetic” al poporului nostru într-o armonie de culori și simboluri adunate de milenii.
Misiunea noastră este să descifrăm acest cod genetic, ia a revenit acasă cu demnitate și ne dăm seama că suntem un popor cu istorie.
Trebuie si avem datoria să promovăm costumul național autentic și valorile noastre românești.
Pregătirile pentru ZIUA UNIVERSALĂ A IEIîncepe la apusul soarelui pe 23 iunie pentru că, potrivit tradiției românești atunci începe și noaptea magică de Sânziene. Odată cu Ziua Universală a Iei, după cum vedeți sărbătorim și Sânzienele, un bun prilej pentru a promova o minunată tradiție populară românească în lume.
Pe 24 iunie 2016, Ziua Universală a Iei a fost recunoscută oficial de Primăria Washinton DC, grație lui Bogdan Ban. Primarul Washintonului Muriel Bowsen a proclamat ziua de 24 iunie 2016 drept „Ziua Universală a Iei” în Washinton Post D.C.
Ziua Universală a Iei este sărbătorită în fiecare an la 24 iunie. Comunitatea online „La Blouse Roumaine” a propus, la 21 ianuarie 2013, ia – bluza tradițională românească – drept brand de țară și a organizat, pe 24 iunie 2013, odată cu sărbătoarea de Sânziene, prima Zi Universală a Iei. Evenimentul a devenit în scurt timp un eveniment global, sărbătorit pe 6 continente, în peste 50 de țări. ”La Blouse Roumaine” a generat o serie de inițiative de repoziționare identitară a iei, precum și a culturii tradiționale în general.
Ziua Universală a Iei este sărbătorită în 2016, în principalele orașe ale țări prin numeroase expoziții, târguri tradiționale, dezbateri privind prezentul și viitorul uneia dintre moștenirile naționale culturale ale României. De asemenea, la nivel internațional, ia românească va fi sărbătorită în peste 100 de orașe ale lumii, între care Washington, New York, Los Angeles, Toronto, Paris, Londra, Madrid, Amsterdam, Milano, Viena.
Piesa principală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de ie fiind atribuit doar cămășii femeiești, care se distinge, în funcție de regiune, atât prin motive cât și prin tehnicile de decorare, transmise de la o generație la alta. Inițial, cămășile erau confecționate din pânză albă, nevopsită, de in sau cânepă, borangic sau bumbac. Acesta din urmă era folosit ca urzeală pentru bătătura de in și cânepă, mai ales în partea de nord a țării, în timp ce în sud cămășile erau mai frecvent țesute cu borangic.
Croiala iei este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, răscroit în jurul gâtului și întărit cu șnur răsucit. Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încrețite atât la umeri, cât și la încheieturile mâinilor. Fața și spatele cămășii se numesc ”stan”, iar partea inferioară ”poale”. Stanul se confecționa din două foi de pânză, iar mâneca din una. Sub braț, cămașa era prevăzută cu așa numita ”pavă”, care oferea comoditate în timpul mișcării. Ia este un tip de cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp și se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de ”vrăji și pericole”. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta.
Ia românească, proiect realizat în colaborare cu Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”; ii din comuna Cezieni, jud. Olt
Împodobită cu broderii și mărgele pe mâneci și la gât, ia reflecta toată dragostea și meșteșugul celei care a lucrat-o, cu măiestrie, răbdare și pasiune. Culorile folosite la brodarea iei arătau statutul femeii. Astfel, cele căsătorite și cele în vârstă purtau modele de croială modeste și culori mai temperate. Cele tinere aveau voie să poarte culori deschise și aprinse pentru a atrage pețitori. Femeile coseau ii pentru diferite ocazii: unele pentru zilele de sărbătoare, bogat împodobite, altele de horă, iar altele care se regăseau în vestimentația zilnică.
Ia românească, proiect realizat în colaborare cu Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”; ie din zona etnofolclorică Sălaj
Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură. Se disting mai multe variante de bază în compoziția decorului de pe mâneci: ie cu mâneci cu dungi verticale brodate (în râuri drepte), dungi oblice sau ”ie cu stele”. Partea din față a cămășii este și ea bogat brodată, prin repetarea acelorași modele existente pe mâneci. Iile brodate cu ”spic” făceau parte din costumul de nuntă din Moldova. Culorile folosite la broderie erau în două — trei nuanțe cromatice, de regulă, dar se broda și cu o singură culoare, de obicei negru.
În timp, finețea materialelor folosite, armonia cromatică, dar și croiul pieselor de port românesc, țesute, croite și brodate în casă au fost apreciate de reginele României, Elisabeta și Maria, dar și de aristocrația feminină a timpului, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.
Ilustrată de epocă înfățișând-o pe Regina Elisabeta, în port popular românesc; în fundal se vede Mănăstirea Sinaia
Pe de altă parte, ia a atras atenția artiștilor, fiind imortalizată de pictorul francez Henri Matisse în mai multe tablouri, unul dintre ele — ”La blouse roumaine” (1940) — fiind expus la Muzeul Național de Artă Modernă din Paris. Un alt pictor român de origine evreiască, Constantin Daniel Rosenthal, a imortalizat-o pe Maria Rosetti, în ”România revoluționară”, purtând atât ie, cât și năframă. Ia românească apare și în tablourile semnate de Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Șirato, Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiață ș.a.
Ia românească a fost, deopotrivă, sursă de inspirație pentru creația vestimentară a unor celebri designeri precum Yves Saint Laurent, care a creat, în 1981, o întreagă colecție intitulată ”La blouse roumaine”, urmat Jean Paul Gaultier, Kenzo sau Tom Ford, care a reinterpretat ia din zona Sibiu, cu broderii negre specifice zonei, și care a apărut în numărul american al revistei ”Vogue”, în martie 2012, purtată de cântăreața Adele. Apoi au fost Oscar de la Renta, Agatha Ruiz de la Prada, Anna Sui sau Philippe Guilet. Printre designerii români care s-au inspirat din portul românesc se numără Adrian Oianu, Dorin Negrău, Corina Vlădescu, Ingrid Vlasov ș.a.
Costumul tradițional femeiesc este format din ie, poale, fotă, catrință sau maramă. De-a lungul timpului acesta a suferit o serie de transformări, dar și-a păstrat în linii mari forma moștenită, simplă funcțională. Astfel a dobândit unele particularități, mai ales în ornamentație, care au dus la stabilirea următoarelor tipuri de ii, potrivit volumului ”Cusături românești” de Aurelia Doagă.
